Ne construim singuri pornind de multe ori dintr-un punct microscopic, rezultat al inspiratiei sau al interventiei divine, cine stie. Ne cladim si ne aratam lumii asa cum vrem si asa cum credem ca ni se potriveste sa fim. Ne ridicam, incet incet, si vedem lumea, la fel de 'construita' ca si noi, lume a carei punct de plecare nu se vede, nu se cunoaste si nu intereseaza pentru ca pana la urma viata e scurta si uitam pana si noi care a fost scanteia. Ne fascineaza, ne lipim unii de altii si mai imprumutam cate o caramida care se asterne cuminte mai sus, tot mai sus.
Blondie, anii '80, Paul Frank, mov, verde, galben, culori neon, par tapat, cat eyes, Whitman, ochelari de soare in toate culorile, plastic, cauciuc, ceasuri, Coca Cola, Karim Rashid, unghii rosii si numai rosii, Winnie the Pooh, filme obscure, rochii cu flori mari, in culori puternice, Yoda, strawberry smoothies, scoala 24, cduri si fotografii ascunse pe care nu vreau sa le mai gasesc vreodata dar sper sa nu le pierd, Springsteen oricand si oriunde, lada patului, cutia cu scrisori, Ikea, turcoazul peste toate, micile descoperiri, lentine aburite iarna, Pop Art, biografii, singuratatea aia de care te poti bucura exact in momentul in care ai cea mai mare nevoie (am descoperit ca exista!), crema de corp cu pepene de la Boots, fashion ads, 007, Breakfast at Tiffany's, plaid shirts, Parisul toamna, Parisul oricand, brutaria mea din Marais, cafeneaua de pe colt unde am vazut frizura perfecta si ochelarii de soare asociati aproape automat daca stai sa te gandesti, gara, aeroportul, avioane, plecarea si intoarcerea, regasirea, Oscar Wilde, Eternity Moment...
Tu cum te-ai construit?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment