deeper than love

We're back to square one. Toate lunile astea n-au schimbat nimic.

My heart is broken
Here in the cup of my hands
From between cracked fingers
Old blood spills

I had to move on, baby
For when I tasted my own tears
They were too sweet
And I knew that I had come to close

Antony and the Johnsons

M-am gandit foarte mult pana cand m-am hotarat ce sa contina primul post.

Nu o sa mentionez date biografice, de-asta exista wikipedia. A-l asculta pe Antony e ca o calatorie in necunoscut oricat de gol si cliche ar suna asta. O sa fii tentat probabil sa te gandesti la Boy George, dar simfoniile hipnotice si incredibil de sincere ale lui Antony o sa te trimita cu gandul la orice mai putin la farduri si peruci. In schimb, te poti gandi poate la sinceritatea si melancolia lui Nick Drake - desi in cazul lui Antony and the Johnsons calmul precede intotdeauna furtuna, la Scott Walker, si daca tii tu neaparat, la Jeff Buckley.