Balerinul meu de lemn se rasuceste in pozitiile cele mai nefiresti, se contorsioneaza si ma priveste fix de pe comoda alba, perfecta, imaculata. In seara asta mi-e rau dar el o stie deja. Stie cat de agitat imi e somnul, ca ma imbrac prea subtire in primele zile de iarna, stie cand ma simt singura, sau cum imi place sa ma trezesc dimineata - incet, tihnit, lenes chiar. Diminetile sunt facute pentru a fi lenes. De unde este asezat acum patul nu mai vad lumina de la fereastra vecina, nu mai vad decat balerinul meu sectionat, deformat, intarziat, indurerat. Balerinul atotstiutor.
0 comments:
Post a Comment