In august 2003 mi-am luat inima-n dinti si i-am scris. Cartea lui cu titlu provocator reprezentase exact saltul de perspectiva de care aveam nevoie la varsta aia, in prag de facultate si cu creierii varza. Schimbul nostru de cuvinte a facut, ani mai tarziu, subiectul unui capitol din cartea sa. Cartea sta acum la loc de cinste pe raft, in fata ochilor mei, si asa va fi oriunde si oricat m-as muta in viata asta. E frumos sa-mi amintesc senzatia pe care am avut-o cand am deschis romanul si am vazut capitolul meu. Al meu! Si acum ma face sa zambesc cat de prapastioasa eram (sunt).
Multumesc.
Multumesc.
0 comments:
Post a Comment