E dimineata. Mult prea dimineata, iar tu esti imbracat in pragul usii. Te agiti prin casa de o ora curmandu-mi somnul la fiecare 5 minute. Si culmea, imi place. Esti agitat, grabit, precipitat, adorabil. Prin fereastra deschisa de langa pat intra putinele grade echilibrand temperatura din camera, iar eu ma rasucesc sub patura ca si cum ar fi ultima dimineata in care nu trebuie sa ma trezesc devreme. In toata rasuceala mea este un calm greu de descris din doua motive: in primul rand, nu ar intelege nimeni, si in al doilea rand, nu sunt sigura nici eu ca-l inteleg. E liniste, impacare, implinire. Te-ai trezit devreme, ti-ai facut ritualul de dimineata si esti gata de plecare. Probabil ca nu poti nici sa concepi sa dormi pana la ora asta, si mai ales sa te rasucesti asa, intre somn si trezire, pret de doua, trei ore. Dar stii ca mie-mi place, nu ma critici si nici nu ma indemni sa deschid ochii si sa ma ridic din pat. Imi place sa te privesc cand inca sunt adormita, cu ochii intredeschisi, sa vad cum iesi din dus si te imbraci prea subtire. Si azi esti imbracat prea subtire. Ti-as ridica hanoracul, mi-as trece mainile peste umerii tai si mi-as aseza palmele pe pieptul tau, pe bluza incredibil de subtire pe care te incapatanezi sa o porti si la 6 grade. As sta cateva minute in picioare, pironita langa tine, asa perfect cum esti tu si la 7 dimineata. Poate asa si diminetile mele ar fi perfecte.
In august 2003 mi-am luat inima-n dinti si i-am scris. Cartea lui cu titlu provocator reprezentase exact saltul de perspectiva de care aveam nevoie la varsta aia, in prag de facultate si cu creierii varza. Schimbul nostru de cuvinte a facut, ani mai tarziu, subiectul unui capitol din cartea sa. Cartea sta acum la loc de cinste pe raft, in fata ochilor mei, si asa va fi oriunde si oricat m-as muta in viata asta. E frumos sa-mi amintesc senzatia pe care am avut-o cand am deschis romanul si am vazut capitolul meu. Al meu! Si acum ma face sa zambesc cat de prapastioasa eram (sunt). Multumesc.
A worried man with a worried mind No one in front of me and nothing behind
There's a woman on my lap and she's drinking champagne Got white skin, got assassin's eyes I'm looking up into the sapphire tinted skies I'm well dressed, waiting on the last train
Standing on the gallows with my head in a noose Any minute now I'm expecting all hell to break loose
People are crazy and times are strange I'm locked in tight, I'm out of range I used to care, but things have changed
This place ain't doing me any good I'm in the wrong town, I should be in Hollywood Just for a second there I thought I saw something move Gonna take dancing lessons do the jitterbug rag Ain't no shortcuts, gonna dress in drag Only a fool in here would think he's got anything to prove
Lot of water under the bridge, Lot of other stuff too Don't get up gentlemen, I'm only passing through
People are crazy and times are strange I'm locked in tight, I'm out of range I used to care, but things have changed
I've been walking forty miles of bad road If the bible is right, the world will explode I've been trying to get as far away from myself as I can Some things are too hot to touch The human mind can only stand so much You can't win with a losing hand
Feel like falling in love with the first woman I meet Putting her in a wheel barrow and wheeling her down the street
People are crazy and times are strange I'm locked in tight, I'm out of range I used to care, but things have changed
I hurt easy, I just don't show it You can hurt someone and not even know it The next sixty seconds could be like an eternity Gonna get low down, gonna fly high All the truth in the world adds up to one big lie I'm in love with a woman who don't even appeal to me
Mr. Jinx and Miss Lucy, they jumped in the lake I'm not that eager to make a mistake
People are crazy and times are strange I'm locked in tight, I'm out of range I used to care, but things have changed
Joi la 1 noaptea orbecaiam dupa tine, te cautam desi nici macar nu stiam unde sa caut. Ma gandeam ca dormi si vedeam pe ceasul de pe bord minutele care se scurgeau si ma faceau sa ma simt in multe feluri care se succedau cu viteza luminilor sinistre de pe Oltenitei. Da, alea horror, intermitente. Indragostita pe strada Staruintei, pierduta pe Aliorului, disperata pe Dragos ala imposibil de tinut minte, panicata pe Racovita, amuzata pana la isterie pe Turnu Magurele, si as putea sa continui.... "Cautam acul in carul cu fan!," am auzit o voce usor panicata dar inca stapana pe situatie. Asta m-a determinat sa constat sec ca trecem pe langa Obregia a mia oara si ca probabil ala este locul pe care-l cautam.
Dar am invatat ca Berceniul e un loc destul de prietenos noaptea, cu multe firme mari luminoase, FILTRE pe fiecare strada mai mare (so don't drink and drive!:D), indicatoare de Carrefour la fiecare pas, lipsa indicatoare bulevarde mari din sector, rockerasi tineri (sau mai putin tineri, in fine) dornici sa ajute, si baieti draguti care-si plimba cainii cu glugile trase pe cap.
Asta pentru ca iti place de atatia ani (ok, si pentru ca ar putea fi laitmotivul meu since I'm never there...)
Balerinul meu de lemn se rasuceste in pozitiile cele mai nefiresti, se contorsioneaza si ma priveste fix de pe comoda alba, perfecta, imaculata. In seara asta mi-e rau dar el o stie deja. Stie cat de agitat imi e somnul, ca ma imbrac prea subtire in primele zile de iarna, stie cand ma simt singura, sau cum imi place sa ma trezesc dimineata - incet, tihnit, lenes chiar. Diminetile sunt facute pentru a fi lenes. De unde este asezat acum patul nu mai vad lumina de la fereastra vecina, nu mai vad decat balerinul meu sectionat, deformat, intarziat, indurerat. Balerinul atotstiutor.
Ultima data as vrea sa fie in cinematograf. M-am gandit des in ultimele zile la asta. Cam pe la jumatatea unui film zgomotos de actiune, cu urmariri si impuscaturi, cu urlete si sange zburand in toate partile, tu vei intra in sala intunecata si vei pasi incet astfel incat sa simt cum te apropii din ce in ce mai mult de mine. Vei ajunge in dreptul randului unde sunt asezata, singura, inspre mijloc. Vei intra pe rand si te vei apleca pentru a nu deranja ceilalti spectatori ahtiati dupa masinile sport si armele de pe ecran. Te vei aseza langa mine si nu vei spune nimic, ci ma vei lua de mana si ma vei strange pana cand vei simti o tresarire.
Fink, AKA Fin Greenall, is an English singer-songwriter, producer and DJ from Brighton. It is also the name given to the touring trio fronted by Greenall himself, completed by Guy Whittaker (bass) and Tim Thornton (drums). - more on wiki
See It All Fink Sort of Revolution (2009)
Last time that I saw you it was dark I remember cause I think you’re pretty You shine brighter, baby, in my heart Than all bright lights in this New York City
Sunt in casa mea, cu lucrurile mele, cu obiceiurile schimbate in masura in care speram sa se schimbe. Totul e calm pe front acum.
Am citit ce mi-ai scris si m-a intristat. Intotdeauna mi-am dorit un barbat care sa-mi scrie, sa-mi scrie si sa ma scrie. Iar cuvintele tale sunt perfecte. Si stiu ca ai dreptate - poate asta le face, de fiecare data, per-fec-te. Dar nu le face mai putin triste. Intr-un fel ma bucur ca nu am spus-o niciodata: o chestie in minus care sa ma (ne) bantuie.