Bruce Springsteen mi-a salvat, inca o data, viata. Mila inspiratiei, cum imi place sa o numesc, a fost neobisnuit de rece si neprimitoare azi. Am mers, pas cu pas, apasand nu pe ploaia rece, sau pe umbrele sinistre facute de copaci, ci pe fiecare cm din lipsa mea de curaj. Si din nou, ca printr-o minune in care nici macar eu nu pot sa mai cred, omul asta m-a salvat din nou, m-a ridicat dintre umbre si ceata, si mi-a amintit ca singurul lucru de care am nevoie in viata, si aici ma refer STRICT la mine, este curajul.
Valorile au devenit ceva trivial, la fel si patriotismul sau increderea in viata, in oameni si in tine insuti. Springsteen le innoada, le rasuceste si le aduce la viata. Cine nu l-a inteles nu are cum sa aprecieze faptul ca omul asta si-a transpus nu doar viata lui, ci viata unui popor, pe care putem sa il iubim sau sa il uram, n-are importanta pana la urma. Reuseste sa cuprinda nu un mit, cum vor sari sa spuna criticii, ci esenta, esenta pe care chiar si ei insisi, cei care o contin, par sa o fi pierdut. E greu sa vezi lumina atunci cand esti un om mic si sterp, e si mai greu sa te umple si pe tine atunci cand tu esti plin doar de rahat. Sunt incompatibile. In Romania, sa ai vise e o prostie. E ceva ridicol, si daca ai curajul sa o recunosti vei starni, in cel mai bun caz, niste zambete dezaprobatoare si sfredelitoare.
In ceea ce ma priveste, datorita lui am reusit sa vizualizez esenta MEA, asa cum este ea, dincolo de mizeriile zilnice, de aspiratiile prea inalte, sau durerile prea mari. Esenta e o constanta, singura care ma insoteste oriunde as merge, si ma face sa zambesc la 12 noaptea, pe o strada mare si goala, pe vant si ploaie marunta, la doar cateva grade. Sa stau in mijlocul strazii, sa inchid ochii si sa inteleg ca finalul, la fel ca si inceputul, sta in mainile mele, si nu ale altcuiva.
Bruce face ceva ce nu au facut prietenii, iubitii, dumnezeu, sau parintii mei: he can walk the extra mile for me, and carry me with him.
He was born to run but now he's home:
Bruce Springsteen & The E Street Band - Born to Run, reunion concert live NYC 2000
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
poate cea mai buna descriere a lui Bruce din cate am auzit pana acum...omul asta imi da liniste sau disperare,speranta sau dezamagire,lumini sau umbre, in f-ctie de nevoi :)
a prins prea putin in romanica asta atat de manelizata,dar cine l-a inteles stie ca e unic ! un Artist in toata puterea cuvantului. un poet care-si gaseste melodii Dumnezeiesti pt. poeziile lui...
azi te-am citit prima data,dar voi continua,pt. ca avem in comun cel putin un singur lucru: respect si apreciere pt. un artist complet.
totusi,la descrierea profilului nu l-ai trecut printre `preferatii` tai... sa fie doar o simpla scapare?...
sa auzim de bine.
Da, crede-ma ca a fost o scapare :), una pe care datorita tie, o pot remedia. Multumesc pentru comment - nu ai idee cat timp am asteptat ca un roman sa spuna macar jumatatea din cuvintele tale la adresa lui Springsteen. Si s-a intamplat!!!
multumesc pentru `rectificarea scaparii` ... :) acum l-ai pus la loc de cinste.
banuiesc ca ai ascultat tot albumul. ce parere ai? cica ar fi ceva mai optimist decat `magic`... hmmmm
si ce zici de `outlaw pete` si de presupusul plagiat dupa kiss?
Hmm...e mult de spus. E frustrant ca n-am unde sa-ti scriu!
pai e simplu... bitzumack2000@yahoo.com
cand si cat vrei :))
P.S. ascult acum `read my mind` de la the killers. uitasem de piesa,da-i aproape geniala.ziceai ca-ti plac si ei :)
Post a Comment