Friday, July 9, 2010

I don't think it's gonna rain again today

Respiraţie adâncă. Pentru prima oară în ultimele luni, a respira nu este o obligaţie, o condiţie sine qua non a existenţei, ci un privilegiu, o senzaţie de bine care alimentează gândurile bune, şi alungă îndoielile. Sunt aici, deci pot fi oriunde.

Cred că moartea este un sentiment de aglomerare şi claustrofobie. Poate se aseamănă cu zgomotul străzii pe care vrei să-l auzi dar nu îţi poţi da jos căştile din urechi, fiind astfel prins între lumea pe care o simţi şi cea pe care o desluşeşti numai prin sunete. "An end has a start" în urechi. Vrei să cuprinzi strada cu vederea dar ai soarele în ochi. Esti orb, mic şi neputincios, realizând că de fapt, numai plămânii fac sau desfac legătura.

You came on your own
And that's how you'll leave
With hope in your hands
And air to breathe

0 comments: