the feeling that it's all a lot of oysters, but no pearls

Vreau un barbat nascut seara, pentru care somnul sa fie o variabila neimportanta. Vreau un barbat care sa nu ma critice pentu tigara pe care o fumez ocazional, cand scriu sau cand nu pot sa dorm la ore mici. Un barbat care sa doarma in tricou si-n boxeri, sa nu poarte papuci si sa deschida geamul inainte de a se urca-n pat. Vreau un barbat cu picioare si maini calde, privire senina si par ravasit. Vreau un barbat care sa bea vin cu mine la 3 dimineata fara sa ma intrebe daca stiu cat e ceasul, si fara sa ma avertizeze ca ne trezim devreme a doua zi dimineata. Sa impartim o tigara si sa radem uitandu-ne ametiti la Letterman tolaniti pe covor. Vreau un barbat care sa poarte jachete si camasi cu butoni dar sa fie la fel de relaxat intr-un hanorac si o pereche de jeansi decolorati, genul in care te simti atat de bine incat nu iti vine sa te desparti de ei. Vreau un barbat care sa vorbeasca frumos, mestesugit, caruia sa-i curga cuvintele rauri, rauri, care sa aiba lapsus rar si atunci sa nu se lase pana nu-si aminteste. Vreau un barbat care sa nu intre-n panica, sa nu dispere usor, dar in acelasi timp sa nu fie optimist doar de dragul meu sau de dragul de a fi “puternic,” un barbat cu care sa pot vorbi despre orice fara sa ma intreb daca subiectul respectiv e prea periculos, si are potential de a se intoarce impotriva mea la un moment dat. Vreau un barbat cu pasiuni, cu preocupari, cu visuri de toate felurile si strategii pentru a le atinge, si care sa imi spuna ca am treaba cand am, care sa imi atraga atentia ca ma pierd in detalii, si ca poate, POATE, viata nu trebuie planificata chiar la milimetru. Vreau un barbat caruia sa-i placa sa mearga pe jos, sa nu fie sclavul masinii sau al taxiului, caruia sa-i placa zapada chiar cand e topita astfel incat sa imi placa si mie mai mult, si care sa stie ce ceai imi place chiar daca el nu-l bea. Vreau un barbat care sa intre in casa cu zambetul pe buze, care sa nu se inchida in sine si sa nu ma lase niciodata pe-afara, un barbat care sa schimbe un bec fara sa i se para ca merita premiul Nobel pentru asta, care sa citeasca si sa imi povesteasca despre ce a citit cu indignare, pasiune, curiozitate, sau dezamagire dupa caz. Vreau un barbat interesat de multe lucruri, deschis la nou, deschis la a afla, a invata mereu ceva oricat de banal poate suna asta, un barbat neatotstiutor dar in acelasi timp sigur pe ceea ce stie si pe el insusi. Vreau un barbat motivat si ambitios, dar nu inasprit de departarea de propriile dorinte si de concretizarea lor, nu imbacsit de alergatura cotidiana, nu prostit de firme luminoase si promisiuni de mai bine, mai fericit, mai avut. Vreau un barbat realist dar nu amar, un barbat care sa priveasca in gol din cand in cand, care sa gandeasca outside the box, damn it ca nu stiu cum sa zic asta in romana, care sa stie ce vreau sa spun. Vreau un barbat care sa iubeasca orasul asta, sa hoinareasca in noptile de vara pe calea victoriei, caruia sa-i placa sa zboare cu avionul, si care sa bea macar o data pe luna Cola. Un barbat pentru care ziua perfecta de duminica incepe tarziu, si continua cu un mic dejun si mai tarziu in oras, mers la carturesti si cotrobait dupa carti si muzici, apoi cafea la starbucks si plimbat corespunzator indiferent de vreme. Vreau un barbat caruia sa-i placa ploaia, sa nu poarte umbrela, sa-mi spuna glume ne-politically correct cu chinezi si iepurasi, sa rada mult si sa aiba draperii la geamuri. Vreau un barbat care sa-si iubeasca si respecte parintii intelegand in acelasi timp ca vietile lor sunt separate de a lui, si ca deciziile nu le poate lua decat singur. Vreau un barbat caruia sa ii placa la nebunie ceea ce munceste, pentru care munca sa nu fie doar “munca,” un barbat neahtiat dupa bani dar care sa realizeze importanta lor. Vreau un barbat destept si citit, pe care sa-l ascult cu nesat si de care sa nu ma pot plictisi niciodata, care sa poarte ceas si sa nu spuna platitudini.