O singura data mi-au mai fost aduse "catrafusele" in doua pungi mari si grele. Azi mi-am amintit de ziua aia, in curtea facultatii, ce singura ma simteam, ce ciudat a fost sa dau bratara jos de la mana, si s-o arunc intr-o cutie de carton albastru in incercarea disperata de a uita totul cat mai repede cu putinta. Ce ciudat sa incerc azi, din nou, acelasi sentiment.
***
Traiesc intr-o lume plina de fantome, si ce e mai dureros e ca sunt prietenoase. Ma cheama cu ele, si eu nu reusesc sa ma duc. Toti oamenii care m-au iubit au plecat, pe alta lume, in alta lume...astea sunt amanunte neimportante pana la urma. As fi vrut sa-i urmez dar le este mai bine fara mine. Mi-e asa dor de voi toti. As vrea sa va pot tine de mana fie si doar o secunda, sa va simt mainile calde si iubitoare care m-au mangaiat pe frunte si mi-au vegheat somnul.
0 comments:
Post a Comment