I'm shouldering the blame, while you're picking pebbles

You’re out singing songs, and I’m down shouting names at the flickerless screen, going fucking insane. Am I losing my cool, overstating my case?

Vreau un partener in auto-distrugere.

Vreau sa ne intalnim noaptea pe o straduta pustie si sa dam cu banul in ce directie o luam. Sa radem pana ne sar mucii din nas. Sa fumam, sa bem, sa incercam sa ne pierdem si apoi sa ne regasim tot asa, in fum si vapori. Sa ne uitam cum se fumeaza tigarile, cum se misca norii si cum nu se misca nimic in jur. Sa privim nemiscarea in ochi si sa ne placa. Sa vorbim despre tot si toate, dar nimic sa nu conteze, nimic sa nu aiba ecou. Sa stim ca nimic nu se poate schimba, si nici sa nu avem nevoia de a incerca. Sa nu mai fugim, sa acceptam ca nu mai avem unde.

Nu vreau sa fim nici prieteni, nici fosti colegi, nici frati de cruce, nici iubiti. Nu vreau sa ne spunem secrete, sa ne consolam, sa ne pese, si nici sa avem incredere unul in celalalt dincolo de clipa in care stam unul langa altul. Nu vreau niciun fel de apropiere cu exceptia celei pe care numai starea asta ti-o da.

Exista persoana asta? Daca da, ne intalnim la fantana secata. Adu o moneda aurie.