În mâna mea este cuţitul, eu pot să tai, pot să secţionez fără remuşcări, pot să perforez suficient de adânc cât să sară sânge peste tot, iar privitorii, cei rămaşi la acest spectacol, se vor dispersa instantaneu. Vor rămâne stomacurile tari, iubitorii fie de metal, fie de manifestări salbatice de umanitate. Vor aplauda, îmi vor cere autografe şi nu se vor mulţumi cu atât. Vor vrea din ce în ce mai mult, la fel cum şi eu am nevoie mereu de mai mult, de perforări mai adânci, şi sânge mai mult. Şi nu este niciodată suficient. Nu mai înseamnă nimic. Cine nu înţelege ce am scris nu asistă la spectacolul potrivit.
Sunday, October 31, 2010
some begged, some borrowed, some stolen
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comments:
Post a Comment