Halo

Sunt genul de om cu zero toleranta pentru B.S. Nu cred, nu vreau sa aud, nu ma impresioneaza. Sigur, mi s-a intamplat nu o data sa accept sperand ca poti invata ceva de la oricine, si ca ura se duce cunoscand mai bine omul respectiv, ca o sa descopar energii si puteri nebanuite. Mai are vreun sens sa spun ca n-a fost asa? B.S. nu se spala, ci se intinde si manjeste tot, ajunge sa te manjeasca si pe tine. Vorba aceea, pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. Nu am ce sa invat de la oameni mici, mincinosi, prefacuti, usori. Oameni care cauta 4 bete din care sa isi faca o coliba, si 2 pungi de plastic in care sa-si care hainele dintr-o parte in alta. Si cand te gandesti ca aproape te-am crezut TOCMAI pe tine, imi vine sa si rad, serios. As rade daca n-ar fi Trist.

Cand mi-e rau, spun ca vreau sa fiu singura, dar nu e asa. Mi-e rau des. Te imping din neputinta si nestiinta, daca nu te clintesti inseamna ca esti ca mine, ca ma cunosti fara sa ma cunosti, dar ca stii, ca poti, si ca ai raspunsurile. Asta vreau: un om cu raspunsuri - pot fi gresite, pana la urma nici nu e important fiindca omul cu credinta imprastie certitudini si cine stie, poate se lipeste si de mine una.

Interactiunea mea cu lumea din jur se reduce, de multe ori absolut involuntar, la o serie de "teste" pe care le dau fara sa imi dau seama, atat lor, cat si mie. Putini le trec, si asta ma bucura chiar daca pe moment ma distruge. Nu-mi plac grupurile, le-am lasat in liceu. Grupurile sunt, din punctul meu de vedere, cuiburi de orgolii si frici cu care fiecare membru vine si pleaca. Vreau oameni putini si buni, aproape, lipiti, infricosati dar puternici, oameni cu viziune, cu motoare, roti, discurs, idei, CONTINUT amplu, teatral, un om cu toate cuvintele la el!