I'm not there este un film aproape genial. Spun aproape pentru ca misiunea lui a fost ingrata, si anume aceea de a reproduce pe pelicula geniul unui om in care au salasluit, de-a lungul timpului, mai multi oameni, toti geniali. De fapt, daca stau sa ma gandesc, Bob Dylan
este Timpul, in sensul de poveste, istorie, cronologie, ani, societate. Ma intreb cum o fi sa te rasucesti in propria persoana, si oriunde te-ai uita, sa dai nas in nas de un alt geniu.
Oare Bob Dylan o fi tembel vreodata? O fi penibil in vreo circumstanta?
Desigur ca din tot soundtrackul de 34 de piese, coveruri dupa Dylan facute de nume mari si mici, toate reusite, aleg coverul Antony and the Johnsons dupa "Knockin' on Heaven's Door."
M-am gandit sa pun si ultima piesa de pe soundtrack, "I'm not there" in original (si coverul Sonic Youth este FOARTE BUN) cantat bineinteles, de Bob Dylan. Nu pot sa ma gandesc la un titlu mai bun pentru film, sau un cantec de-al lu' Dylan mai potrivit ca laitmotiv.
site oficial